întotdeauna mi-au lipsit bunele maniere
cred că e o traumă a copilăriei mele plină de
nenea și tanti
care beau direct din sticlă și se ștergeau cu mâneca
ca niște demiurgi la terminarea trebii
trăiau fără rost și timp
în cea mai frumoasă paradigmă
toți murim
da
beau
mă șterg cu mâneca
și întorc capul în urmă
inelegant de obsesiv
mai vii sau nu mai vii
cum făceau ei la sapă
așteptând copilul cu damigeana cu apă